𝐄𝐯𝐚𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 este o infracțiune cu autor exclusiv și care aduce atingere relațiilor sociale contra înfăptuirii justiției și se definește astfel în forma sa de bază:
Art. 285 alin. (1): ,,𝐸𝑣𝑎𝑑𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑙𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑡̦𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑡̦𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑖̂𝑛𝑐ℎ𝑖𝑠𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑙𝑎 6 𝑙𝑢𝑛𝑖 𝑠𝑎𝑢 3 𝑎𝑛𝑖”.

De asemenea, infracțiunea de evadare este posibilă și în mai multe forme asimilate. În data de 14 martie 2025 a fost publicată în M. Of. nr. 230 Legea nr. 19/2025 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, potrivit căreia 𝙨𝙚 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙤𝙙𝙪𝙘𝙚 𝙤 𝙣𝙤𝙪𝙖̆ 𝙫𝙖𝙧𝙞𝙖𝙣𝙩𝙖̆ 𝙖𝙨𝙞𝙢𝙞𝙡𝙖𝙩𝙖̆:

„A𝑟t. 285 alin.(3^1) 𝑆𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑎̆ 𝑒𝑣𝑎𝑑𝑎𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑎𝑚𝑛𝑎𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑎𝑝𝑠𝑎 𝑑𝑒𝑡𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑙𝑎 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑎𝑝𝑠𝑎 𝑖̂𝑛𝑐ℎ𝑖𝑠𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑎 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎 𝑙𝑎 𝑜𝑟𝑔𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡̦𝑖𝑒 𝑖̂𝑛 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑢𝑛𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑒𝑥𝑒𝑐𝑢𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑚𝑎𝑛𝑑𝑎𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑒𝑥𝑒𝑐𝑢𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑒𝑖 𝑖̂𝑛 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑑𝑒 7 𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑑𝑎𝑡𝑎 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑟𝑎̆𝑚𝑎𝑠 𝑑𝑒𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡𝑖𝑣𝑎̆ ℎ𝑜𝑡𝑎̆𝑟𝑎̂𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠-𝑎 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑢𝑠 𝑒𝑥𝑒𝑐𝑢𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑒𝑖”.
„(4) 𝐼̂𝑛 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑎𝑙𝑖𝑛. (1), (2), 𝑎𝑙𝑖𝑛. (3) 𝑙𝑖𝑡. 𝑎) 𝑠̦𝑖 𝑏) 𝑠̦𝑖 𝑎𝑙𝑖𝑛. (3^1), 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑎𝑝𝑠𝑎 𝑎𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖𝑛𝑓𝑟𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑒𝑣𝑎𝑑𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑎𝑑𝑎𝑢𝑔𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑎𝑝𝑠𝑎 𝑟𝑎̆𝑚𝑎𝑠𝑎̆ 𝑛𝑒𝑒𝑥𝑒𝑐𝑢𝑡𝑎𝑡𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑑𝑎𝑡𝑎 𝑒𝑣𝑎𝑑𝑎̆𝑟𝑖𝑖”.

Pentru a fi incidentă această variantă asimilată a infracțiunii este necesar să fie îndeplinite mai multe condiții:
1. Să existe o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii sau la pedeapsa detențiunii pe viață.
2. Această hotărâre să fi rămas definitivă ( prin admiterea/respingerea apelului sau prin neapelare).
3. Să fi fost emis un mandat de executare pe numele inculpatului pentru care a intervenit soluția de condamnare.
4. Inculpatul să nu se fi prezentat la organul de poliție în vederea punerii în executare a mandatului de executare ( adică să nu se fi predat la poliție) în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei.

Tratamentul sancționator al infracțiunii de evadare ramâne același sub forma cumulului aritmetic ca și în cazul celorlalte forme asimilate, cu excepția formei prevăzute de art. 285 alin. (3) lit. c) pentru care se aplică regulile concursului de infracțiuni.

Prin stabilirea unui termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii, legiuitorul introduce un prag pentru ca inculpatul aflat în stare de libertate să se prezinte benevol la organul de poliție în vederea executării pedepsei aplicate.