În România există mai multe modalități de a divorța. Fie că este vorba de un divorț pe cale amiabilă, prin acordul ambilor soți, fie de un divorț la cererea unuia dintre soți în instanță, fiecare variantă are reguli și pași diferiți de urmat.

Prima și cea mai facilă este divorțul prin acordul soților. Este lesne de înțeles că, în această situație, vorbim despre un divorț pe cale amiabilă, în care ambii soți decid de comun acord că mariajul nu mai funcționează și decid să meargă pe drumuri diferite. În cazul în care există copii minori rezultați din căsătorie, iar cei doi se înțeleg întru totul cu privire la numele pe care îl vor purta după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți (custodie comună), stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea în care părintele care nu locuiește cu copilul va păstra legătura cu acesta și stabilirea cheltuielilor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorilor.

O altă opțiune este atunci când, din cauza unor motive temeinice (justificate), relația dintre soți este grav vătămată și căsătoria nu mai este posibilă. Din acest punct, vorbim deja de situația în care soții nu se mai înțeleg și nu reușesc să ajungă la un consens cu privire la divorț, din diferite motive.

În această etapă, unul dintre soți îl poate chema în judecată pe celălalt și poate solicita instanței de judecată divorțul. Bineînțeles, pentru a putea avea succes într-un asemenea demers, trebuie ca soțul-reclamant să aibă dovezi că mariajul nu mai poate continua și relația dintre cei doi este în mod iremediabil afectată.

Divorțul poate fi cerut în instanță și în cazul în care a intervenit o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani, la cererea unuia dintre soți.

În acest caz, divorțul se poate realiza dacă soții s-au despărțit în fapt, adică nu îi mai leagă nimic cu excepția faptului că sunt căsătoriți (un exemplu ar fi că unul dintre soți a părăsit domiciliul matrimonial în urmă cu doi ani).

Cererea de divorț se introduce la Judecătorie. Un aspect deosebit de important care trebuie reținut este că soțul care solicită divorțul este obligat să se prezinte la primul termen de judecată al procesului, altfel cererea sa va fi respinsă ca nesusținută. Este singura ipoteză din drept în care o cerere poate fi respinsă ca nesusținută atunci când soțul reclamant nu se prezintă la primul termen de judecată, cu excepția cazului în care există motive justificate. Aceste motive pot fi, de exemplu, în cazul în care acesta locuiește în străinătate și nu se poate prezenta, când nu îi permite starea de sănătate, având o boală aflată în stadiu avansat și nu se poate deplasa, sau când acesta se află în penitenciar și execută o pedeapsă privativă de libertate (este condamnat).

Durata unui proces de divorț variază în funcție de datele existete fiecărei spețe. Pot fi situații în care soții nu se înțeleg cu privire la numele pe care îl vor purta după divorț sau cu privire la minorii rezultați din această căsătorie.

Este important de știut că divorțul este finalizat și căsătoria desfăcută în ziua în care hotărârea de divorț rămâne definitivă. Acest aspect se întâmplă în 30 de zile de la data când este comunicată sentința Judecătoriei celor doi soți sau în ziua în care se soluționează apelul formulat împotriva primei hotărâri a instanței.

Divorțul reprezintă o etapă dureroasă în viața unei persoane, fiind recomandat ca o persoană care se află în această situație să apeleze la un avocat pentru a-l consilia cu privire la situația juridică pe care o presupune acesta și pentru a avea un real sprijin în atingerea tuturor obiectivelor pe care și le-a propus în momentul în care a luat decizia să urmeze această cale.

Un alt aspect important pe care oamenii îl neglijează este partea emoțională. Chiar dacă nu ține de latura juridică, divorțul vine la pachet cu multă tensiune, nesiguranță și, uneori, presiuni din partea familiei sau anturajului. De multe ori, una dintre părți se simte vinovată sau trădată, iar lucrurile pot degenera dacă nu există un minim de echilibru.

În plus, dacă sunt implicați minori, este esențial ca aceștia să nu fie folosiți ca „monedă de schimb”. Se întâmplă des ca un părinte să încerce să obțină custodia doar pentru a-l pedepsi pe celălalt. De aceea, instanțele analizează cu atenție interesul superior al copilului și încearcă să evite orice formă de manipulare emoțională.

Tot legat de minori, trebuie știut că simpla dorință a unuia dintre soți de a „ține copilul doar pentru el” nu este suficientă. Se ține cont de vârsta copilului, de cine s-a ocupat efectiv de el până atunci, de condițiile oferite și, uneori, chiar și de opinia copilului dacă este suficient de matur.

În concluzie, divorțul nu este doar o procedură legală – este o decizie de viață. Cu cât e tratată mai responsabil, cu atât procesul e mai scurt, mai puțin dureros și, cel mai important, mai corect pentru toți cei implicați.